A scris Elena un comentariu la postarea de ieri și m-a rugat să accept exercițiul de poezie tip Kandinsky. Am mers pe blogul ei și am văzut despre ce este vorba. Elena mi-e prietenă veche și nu mi-a venit să refuz. Vă cer cu prietenie scuze celor care nu apreciază nici genul acesta de pictură (deși vă mărturisesc că privind-o mai mult, mie a început să-mi placă semnificativ chiar), nici interpretarea mea lirică :)P.S. Elena, poți copia poezia dacă vrei să o pui lângă celelalte pe blogul tău!
Ochiul luminii privește-nainte, e punct de reper,
Cu pupila mărită, în urm-a rămas ochiul meu pasager.
Îmi crește părul drept înapoi și înainte rebel,
Urechea îmi crește imens, tehnologic, în marș decibel.
Vezi inima? E carne și-i vie,
Pulsează jumate-a vecie.
Nu tace, nu zace, nu-i grea, nici sălcie,
În umbra locașului ei urzește-a luminii chimie.
Vezi soarele și fazele lunii? Le-am trăit pe toate,
Am trăit marea și cerul, aerul în culori aromate.
Uită-te cu atenție să vezi steagul plutind
Mult deasupra abiselor negre și-a drumului șerpuind.
Vezi arcul? Arcul larg al cuvintelor mele nu contenește trăgând,
Sunt un om cu fruntea lată și nasul adânc,
Am craniul tare și creierul lung,
Idei ascuțite, să sparg albastrul prelung.
Înghesuite sunt toate privite de sus,
Și lumea și astrele și universul nespus.
Oprește-te. Stai lângă mine pe trepte,
De aici se vede cum se-așează toate atente...
7 comentarii:
Pentru iubitorii de poezie, un suflu proaspat, profund, a visare...Frumos!
norel, multumesc!
imi place foarte mult poezia; ma incanta sa descopar aceste variante; in adolescenta,pe peretele de la bucatarie am lipit o fotografie dintr-o revista, un desen abstract, din care nu stiam ce sa inteleg; de cate ori cineva se afla la mine la masa il intrebam ce intelege din acea imagine; cel mai interesant raspuns, pe care nu mi-l amintesc, a fost al unei tigancuse;
voi avea un astfel de exercitiu in blog in fiecare luna, cei doritori imi pot lasa un comentariu, eu voi posta.
Foarte reusita poezia , potrivita poentru pictura care imi place la fel de mult .
Daca ai fi fost contemporan cu Eminescu sigur el ramanea in umbra, l-ai fi eclipsat!"am craniul tare si crerul lung,idei ascutite, sa sparg albastru prelung". f. interesanta poezia!
Felicitari. Imi place faptul ca accepti provocari intelectual-artistice.
Not bad :-)
felicitari.te admir foarte mult pt.tot ce faci.continua sa fii acelasi.Domnul cu tine
Trimiteţi un comentariu