Unii caută fericirea acolo unde se promite:- empatie și ajutor. Dar fericirea înseamnă să nu depinzi de comportamentul celorlalți.
- șansa să te explici și să fii înțeles... Fericiți suntem însă atunci când avem conștiența înfăptuirii binelui.
- permisivitate. Fericirea înseamnă de fapt fermitate. Dacă lucrul poftit (de o moralitate sau utilitate relativă) este refuzat atât de ferm încât dispare orice speranță de a-l obține, mintea va înceta să-l mai dorească și se va ocupa de alte obiective. Atât timp cât există ezitare, există și nefericire.
- mulțime: de prieteni, de bani, de oportunități. Totuși, fericirea înseamnă prezența armoniei în mulțime sau în singurătate, în belșug sau sărăcie.
- lipsa necazurilor. Fericirea înseamnă însă lipsa îndoielilor.
3 comentarii:
Cat este de adevarat ca acolo unde este ezitare este nefericire...trist dar adevarat...Numai atunci cand esti sigur pe tine , sigur in sensul prezentului, trecutului, dar mai ales al viitorului...atunci esti plin de pace...si fericit...
Fericirea cred ca are de-aface cu o maturitate spirituala si emotionala, in care nu mai depind de parere celor de langa mine, nu mai sunt sensibil la critica sau lauda si ma raportez corect la valorile care imi determina fericirea.
Fericirea inseamna maturitate!!!
Oricat de subiectiv ar putea fi acest concept punctul fix este o relatie puternica si calda cu Isus.
Fericirea insemana pace cu Dumnezeu!
Fericirea este un rezultat si al unei inimii recunoscatoare fata de Dumnzeu si increderea copilareasca ca El stie mai bine si poarta de grija!
Fericirea este: maturitate,recunostinta,pace cu Dumnezeu!
fericirea as spune ca inseamna autosuficienta, incluzand suma dintre ceea ce sunt+ ceea ce am+ ceea ce incerc sa obtin fara sa fac din asta scopul vietii mele. sau cam asa ceva :)
Trimiteţi un comentariu