Un nou studiu realizat pe 500.000 de americani a oferit încă o dovadă a efectelor nocive ale cărnii roșii asupra sănătății și longevității. Studiul a arătat că, în condiții identice, bărbații și femeile care au consumat cea mai mare cantitate de carne roșie sau de carne procesată s-au predispus la moarte prematură (datorată în principal bolilor de inimă și cancerului) mai mult decât cei care au consumat cantități mult mai mici din aceste alimente. Calculele arată că riscul crește cu 20% până la 40%, ceea ce a fost notat ca ”modest increases” de către cercetători. Dar extrapolat la întreaga populație a Statelor Unite, rezultatele sugerează că pe parcursul unei decade, moartea a aproximativ 1.000.000 de bărbați și 500.000 de femei ar fi putut fi prevenită printr-un consum mai mic de carne roșie sau carne procesată (estimările Dr. Barry Popkin, care a scris un editorial pe marginea rezultatelor studiului). Desigur, concluziile cercetătorilor nu sunt radicale (deși Dr. Popkin scria: ”The need is for a major reduction in total meat intake”) dar sunt categoric un îndemn la reflecție.Mai multe amănunte și alte studii în articolele NY Times sau BBC.
Sunt multe voci care apreciză Studiul China pentru demonstrația pe care o face cu privire la legătura dintre dietă și cancer.
11 comentarii:
Ma intreb cata carne rosie o fi mancat Metusalah. Ca sa pastram o aura stiintifica a studiului ar trebui sa inlaturam tot ce se cheama "variabila perturbatoare". Ceea ce poate insemna: predispozitii genetice pentru boli cardiovasculare. Mai apoi a spune "carne rosie SAU carne procesata" este ca si cum ai spune "POCNITORI SAU TRINITROTOLUEN". Stiu ca nu sunteti de acord cu mine in ceea ce urmeaza sa spun dar "cel ce mananca sa nu tina cont celui ce nu mananca" si viceversa. Speculatii, stiu...
First of all, welcome back Q! :)
Apoi, recunosc că pe măsură ce îmbătrânesc mă amuz cu privire la invariabilitatea discuției cu privire la consumul de carne. După ce vom epuiza toate exemplele biblice care au savurat halca zemoasă fără să fie aspru mustrați, vom ajunge la întrebarea miezoasă după cum cred unii: ”Isus a mâncat carne sau nu?”
Aș preciza că articolul meu nu dorește nașterea unei discuții pe tărâm fundamentalist (vezi ghilimele tale din final). Să facem mai bine un pas înapoi și să nu purtăm stindardele unor convingeri religioase în această discuție despre statistici cu privire la consumul de carne. Dacă tot trăim într-o epocă empiristă, să lăsăm empiricul să ne învețe să ne protejăm sănătatea. Apropo, o discuție cu iz fundamentalist întotdeauna va afecta sănătatea :)
Cât despre ”aura” studiului, am încredere că distinșii cercetători nu vor fi muncit 10 ani doar pentru a realiza deznădăjduiți, la sfârșit (eventual în urma unor remarci ale cititorilor), că nu au luat în calcul toate variabilele și că nu pot formula concluzii credibile...
Mă îndoiesc, că pot fi înlăturate dintr-un studiu toate „variabilele perturbatoare” întrucât nu trăim într-o utopie (şi nici nu pot fi create vreodata condiţiile pentru ea) nu cred că vor exista subiecţi de studiu care să nu aiba predispoziţii genetice către anumite afecţiuni sau care să nu fie influenţaţi de alte variabile ce ţin de: mediu (poluare aer/apă, strat de ozon rarefiat, explozii solare, radiaţii electromagnetice, extreme termice, etc.), de stresul fizic şi psihic generat de factori obiectivi sau subiectivi, alte afecţiuni fizice mai mult sau mai puţin minore, şi lista poate continua... cu o sumedenie de alţi factori ce pot contribui la uzura organismului şi la şubrezirea sistemului imunitar. Nici nu cred că ar avea vreo relevanţă o cercetare ce ar exclude toate aceste elemente pentru că trebuie determinat rolul alimentaţiei în ciuda influenţei lor.
Sigur că afecţiunile cronice cardiace sau oncologice nu sunt numai rezultatul unei alimentaţii greşite sunt rezultanta unui complex de factori fie ei subiectivi sau obiectivi, care în mare parte ţin de fenomenul numit „civilizaţie”...
Dar în timp ce predispoziţiile genetice, factorii de mediu, stressul (fie provenit din interacţiuni sociale, evenimente traumatizante, etc.), dezastre cu componentă radioactivă, sunt elemente destul de imprevizibile şi mult prea puţin controlabile...alimentaţia este unul dintre factorii importanţi cu uşurinţă ţinut în frâu prin exercitarea voinţei.
Sunt intru totul de acord cu descoperirea cercetatorilor , in cazul meu este vizibil plusul de energie pe care il castig dupa fiecare perioada de post sau de macar de regim alimentar fara carne . Mai sunt de mentionat si teoriile conform carora nu aduce beneficii incarcarea cu informatia din momentul mortii animalului .
Pe la cursul de Medicina Legala stiu ca ne spunea ca in momentul in care un organism moare in organismul acestuia se instaleaza un hormon care se ocupa de "stingerea" vietii pregatindu-l pentru descompunere.Ceea ce nu se poate inaltura cu nici o fierbere sau alt proces. Un medicinist ne-ar putea explica mai bine cum e cu hormonul asta si ce face exact.
Presupun ca nu e delicios sa mananci ceva care sti ca se descompune, un cadavru, fie el si bine ingrijit cu diferiti aditivi alimentari (E-uri)!
Adevarul este ca in fazele premergatoare mortii creste numarul bazofilelor in sange - cu rol in generarea unor reactii asemanatoare unei infectii generalizate si de eliberare a bradikininei care face ca anticorpii iar mai apoi restul elementelor figurate ale sangelui sa paraseasca corpul ; sunt de mentionat si factorii coagularii cu rol evident in coagularea imediata si ireversibila a sangelui .
Aveti cu totii dreptate. Eu am doar aceste mici probleme:
1) De cand niste oameni mistici se aseaza cu incredere in mainile unui studiu efectuat de oameni de stiinta? Va spun eu: deoarece le convin rezultatele!
2) Am crescut intr-o familie de vegetarieni "fundamentalisti". Rezultatul: cand eram invitat pe la cate o zi de nastere a colegilor de clasa ma trezeam ca incep sa recit poezia cu "mancati hoituri". Credeti-ma ca mi-e rusine si acum de lucrurile pe care le-am spus din cauza acestei indoctrinari "cu intentii bune". Imaginati-va bucuria bietelor mame care gatisera pentru ziua copiilor lor. Chiar nu putem sa fim vegetarieni fara sa dorim neaparat sa-i convingem si pe altii? Chiar atat de slaba ne este credinta in vegetarianism?
Eu văd o problemă în afirmațiile largi, construite pe baze înguste cam cât o muchie de cuțit.
1.Din câte înțeleg eu, Q, credincioșii nu au motive să atace demersurile științifice. Credința nu neagă știința, ci o salută. Credința nu condamnă observațiile științifice, ea chestionează interpretarea unora dintre aceste observații.
2.Fundamentalismul este asociat adesea unei subculturi (intolerante) care potențează radicalismul aplicării doctrinei în comunitatea care a adoptat-o. E drept că avem nevoie de o credință inteligentă și vizionară. Relativismul însă nu este soluția fundamentalismului!
Din punctul meu de vedere, în funcţie de sursa intenţiei cu care "reciţi poezia" obţii şi efectul în sensul că dacă vrei să "îndoctrinezi" pe cineva doar pentru a-i demonstra superioritatea ta morală sau intelectuală vei obţine doar resentimente şi opoziţie. Pe de altă parte, dacă ţie îţi pasă cu adevărat de soarta celui de lângă tine cu siguranţă că vei găsi atitudinea cea mai bună pentru a nu-l ofensa. Să spunem altfel... ai suporta să priveşti, fără să acţionezi în nici un fel, cum cineva din familia ta ia zilnic în mod mai mult sau mai puţin conştient o doză de cianură ? Cred că nu. Mi-ar placea să cred că i-ai spune şi nu cred că ai face acest lucru cu atitudinea de VREAU SĂ TE INFORMEZ ci cu cea de VREAU SĂ TE SALVEZ şi cu siguranţă ar înţelege că demersul tău izvorăşte din dragoste pentru el/ea. În esenţă... poţi să nu acţionezi atunci când priveşti pe cineva cum se sinucide?
Cianura? Sinucidere? Cred ca exagerezi un pic. In cazul asta Leviticul 11 este dovada ca Dumnezeu se uita la poporul iudeu cum se sinucide. Daca chiar era vorba de sinucidere, nu crezi ca Dumnezeu ar fi fost mai ferm? Problema adventistilor vegetarieni nu este aceea ca isi doresc o viata mai sanatoasa ci faptul ca fac din asta, mai mult sau mai putin explicit, un "punct de mantuire". Apropos de fundamentalism...
Şi mie mi se pare un pic exagerată comparaţia dintre stilul de viaţă al poporului iudeu din vechime cu actualitatea noastră, cu siguranţă ai observat că ne despart câteva mii de ani...
Nu cred că pe vremea aceea animalele erau crescute în ferme suprapopulate unde animalele sunt practic îndopate cu hormoni de creştere, antibiotice, tranchilizante, şi diverse amestecuri alimentare chimice; şi nici nu cred că după sacrificare îmbăiau carnea în diverse cocktailuri de conservanţi pentru a o menţine proaspătă. Chiar dacă animalul ar creşte în gospodării particulare tot există problema hranei lui care de cele mai multe ori conţine îngrăşăminte chimice şi pesticide, poluarea apei, a aerului...este dovedit faptul că organismul animal bioamplifică toate aceste noxe. În final obţii o carne suprasaturată cu toate aceste substanţe a căror nocivitate a fost clar dovedită ştiinţific...consideri că este sănătoasă o astfel de alimentaţie? Hmm...cred că de fapt avem în minte noţiuni diferite în privinţa definirii termenului de sănătos...
Dacă aceste toxine alimentează fiecare celulă din corpul tău şi într-un final ajungi să dezvolţi o serie de afecţiuni metabolice care cu siguranţă că îţi scurtează viaţa...nu înseamnă că te sinucizi puţin câte puţin, în fiecare zi?
În privinţa cianurii...du-te la bucătărie şi citeşte ambalajul sării rafinate (E536) sau ferocianură de potasiu, nu e singurul aliment în care o găseşti dar e printre cele mai importante având în vedere că o consumi invariabil zilnic...e doar o paranteză...nu asta aveam în minte când am făcut comparaţia.
Ideea este că nu ne putem raporta la alimentaţia străbunicului care a mâncat zilnic carne şi a trăit până la 101 ani şi cu atât mai puţin la iudeii din vechime pentru că între timp întregul stil de viaţă s-a schimbat ca o consecinţă a tehnologizării, industrializării, etc. şi din păcate s-a schimbat în defavoarea noastră. Nu cred că îţi mai poţi permite să-ţi încarci singur organismul cu nişte otrăvuri când este deja agresat de o sumedenie de alţi factori...
Trimiteţi un comentariu