Dragi Anonimi,prezența voastră pe blog e cu adevărat sublimă, dar, întrucâtva, știți voi... lipsește cu desăvârșire... Da, comentariile voastre sunt pe blog, dar voi lipsiți. Până acum, sunteți comentarii! ;)
De aceea, cu timidate și adâncă smerenie, îndrăznesc a vă face cunoscute gândurile mele, în numele înaltului sentiment al solidarității umane... Nu ar fi bine să folosiți mai degrabă o mască, decât o pungă pe față? Adică, un nume de cod, decât anostul și deja prea uzatul ”Anonim”... De ce nu?
Nimeni nu știe cine este în spatele numelui tău de cod, dar vom reuși totuși să te individualizăm și să ne bucurăm mai mult de prezența ta. Vei ajuta în felul acesta la consolidarea atmosferei de comunitate virtuală pe care o formăm în jurul acestui blog. Nu crezi că merită? Dacă da, înlocuiește ”Anonim” măcar cu ”Anonim1” și în felul acesta vei avea o identitate anonimă.
Nu mai fi un comentariu anonim, fii o personalitate anonimă!
P.S. În rest, vă trimit numai sănătate și urări de bine de pe unul dintre malurile însorite ale Dunării! :))
10 comentarii:
Multumesc pentru scrisoare.
Ma simteam bine si in postura de comentariu pierdut printre alte comentarii anonime.
Dar de dragul inaltului sentiment al solidaritatii umane aleg un alt nume.
P.S. Multumesc pentru urarile de bine. Si tu sa ai o saptamana senina!
P.S. pentru amicii mei Anonimi
Astept sa apara si MareleAnonim, InteleptulAnonim, FericitulAnonim si toti din marea familie a Anonimilor.. :o)
Zile frumoase tuturor!
Ma intebam citind mai sus, de ce ne place sa ne tainuim numele.Oare sa fie pentru ca ne place misterul,pentru ca vrem sa starnim interesul, pentru ca ne place sa ramanem in neutralitate,pentru ca ne place sa purtam masti?Inca nu am gasit un raspuns general valabil.Poate ca e placut pentru unii sau poate ca e singura ipostaza in care se regasesc(sau tocmai, nu se regasesc niciunde),insa cand capata sensul "lipsitului de personalitate" isi pierde sensul.Cred ca e o diferenta intre a purta masca si a te adapta, asa ca eu astazi ma adaptez si port masca unui anonim.Multa pace!
Draga anonimule Anonim, apelul meu era la un altfel de adaptare. Vă ceream să vă personalizați anonimatul, iar tu ai semnat tot cu Anonim. Nu văd la ce te-ai adaptat.
Inteleg ironia ultimei fraze, insa imi cer scuze, luandu-ma cu scrisul am uitat de semnatura.Nu-mi place ipostaza de "Anonim".
Ma alatur Micului Anonim si raspund la indemnul din scrisoare (cu o oarecare parere de rau!).
p.s. cele 10 puncte de la concurs imi apartin :)
Crina, orice urmă de ironie e absolut întâmplătoare. Nu și orice urmă de prietenie :)
Intamplarea face ca asa am perceput-o(ca pe o ironie) si indiferent daca e intamplatoare sau nu ea exista.:) Daca tot vorbim de intamplari, ma bucur totusi de un lucru: ca nu orice este "absolut intamplator".:)
Anonim-anonim, dar sa stim si noi...;)))
Ideea conteaza si mai putin persoana din spatele ei!:)
Trimiteţi un comentariu