Planeta Pământ, a cincea planetă ca dimensiune din sistemul nostru solar. Aflată la (149.597.890) 150 milioane de km distanţă de soare, pe Pământ există viaţă.Pământul şi economia sa
La scară planetară, sărăcia reprezintă regula, iar belşugul excepţia. Estimări făcute înainte de anul 2000 arată că, însumate, averile celor mai bogaţi 225 de oameni ai lumii depăşesc o mie de miliarde de euro, adică echivalentul venitului anual a peste 45% din populaţia globului. Şi asta pentru că aproape jumătate din populaţia globului trăieşte cu mai puţin de 2 euro pe zi.
În 2005 cei mai săraci 40% din populația lumii dețineau 5% din venitul global, iar cei mai bogați 20% dețineau 75% din venitul global. În ceea ce privește consumul, cei mai săraci 10% cheltuiesc 0.5% din totalul consumului mondial, iar cei mai bogați 10% cheltuiesc 59% din consumul mondial.Chiar în mijlocul crizei, pieţele dezvoltate continuă să înregistreze abundenţă de produse, în timp ce numărul celor care nu au un acoperiş, nu au ce mânca şi nu au de lucru continuă să crească. Din cele aproximativ 4,5 miliarde de locuitori din ţările în curs de dezvoltare, peste 1,5 miliarde nu au acces la apă potabilă. O cincime dintre copiii planetei nu primesc suficiente calorii. UNICEF declară că, din pricina sărăciei, în fiecare zi mor în tăcere peste 25.000 de copii. Din 2,2 miliarde de copii de pe planetă, 1 miliard trăiește în sărăcie.
Peste 1 miliard de oameni au pășit în secolul al XXI-lea fără să știe să citească sau să se semneze, deși mai puțin de 1% din ce s-a cheltuit anual pentru armament la nivel global, ar fi fost suficient pentru a oferi acces la educație tuturor copiilor neșcolarizați până în anul 2000. În 2005 erau încă 121 milioane de copii neșcolarizați.
Am auzit atât de mult despre resursele limitate ale planetei încât poate unii ar fi tentaţi să creadă că nu se poate face nimic împotriva sărăciei, că ne aflăm în faţa unei fatalităţi. La nivel planetar, pentru a oferi acces la servicii sociale fundamentale (asistență sanitară şi alimentație de bază sunt necesare 13 miliarde de dolari, adică aproximativ cât cheltuiesc anual pentru parfumuri cetăţenii SUA şi cei din UE... sau puţin mai mult decât cheltuim anual pe îngheţată numai în Europa... Între timp, anual, mor de foame aproximativ 30 de milioane de oameni (adică 170 de oameni în cele 3 minute în care citești acest articol, aproximativ un om pe secundă).
Prospecțiunile cu privire la viitor ar trebui să țină cont de statistici. O analiză a tendințelor pe termen lung evidențiază creșterea distanței dintre cele mai bogate și cele mai sărace țări, după cum se vede în următoarele rapoarte:
* 3 la 1 în 1820
* 11 la 1 în 1913
* 35 la 1 în 1950
* 44 la 1 în 1973
* 72 la 1 în 1992
Mai mult aici. Două simulări interesante aici și aici.
8 comentarii:
OK. What do you want me to do?
To think: What does He want me to do? :)
Motivul principal al redactării acestui articol e dorința de a îndemna la reflecție. Ce timpuri trăim, care e imaginea reală a istoriei, aparențe și evidențe... ceea ce poate pune în lumină înțeleciunea și corectitudinea perspectivei biblice cu privire la istorie și relațiile interumane. De aici, cred că se poate ajunge și la determinarea răspunsului personal în fața acestor realități. Dacă nu putem salva lumea, nu merită măcar să începem?
Voi ce răspuns găsiți la întrebarea lui Qwizzard?
The specifics of our calling in the face of this issue may be different. Norel is right. The question is what does He want me to do!?! Feed the blind begger at the corner of my street or feed thousands in India; clothe my poor neighbour's children or build shelters for hundrends in Mongolia. Or educate, inspire, challenge, call for action - like this article does. Here I am send me! Wherever, whatever the cost!
Cand vad statisticile astea, imi zic exact cum spui tu: eu sunt prea mica sa rezolv problema foametei pe planeta.
Am citit mai demult o carte de-a lui Kurt Vonnegut despre un om care si-a dedicat viata (si averea cea vasta) ajutorarii oamenilor saraci. Poate ca nu a schimbat lumea, dar a schimbat cu siguranta viata celor care i-au solicitat ajutorul.
Asa ca, da, trebuie sa incepem de langa noi. E super sa ai bani si sa faci donatii, dar daca n-ai, poti face lectii de pian sau engleza cu copiii vecinilor mai saraci. Sau poti sta de vorba la telefon cu batranelele deprimate si singura, care nu au bani de psiholog. De exemplu.
Sper ca nu m-ati inteles gresit. Eu chiar intrebam CE SA FAC EU? Cred ca timpul de reflectie este un pic overrated. Ce vreau sa spun cu asta: daca mi-as pune in bucatarie deasupra aragazului o poza cu copii care mor de foame in America de sud, sa zicem, ca sa nu sune a cliseu, cred ca intr-o saptamana mi-ar pieri pofta de mancare. Asadar, am reflectat ani de zile, incepand din adolescenta, asupra "problematicii" saraciei. Acum as vrea sa fac ceva practic. Apropos, cativa tineri dintr-o comunitate din bucuresti gatesc pentru chinezii din Herastrau.
Niste imagini interesante:
http://www.theplaceswelive.com/
Trimiteţi un comentariu